Inca un om scrie o fila din cartea teatrului, mereu vie si colorata. Numele sau este Arina Cojocaru, probabil un alt nume care o sa ii aduca cinste Thaliei, zeita teatrului. Ea isi are radacinile bine implantate in scoarta teatrului, asa cum spune si in interviul care urmeaza. Parintii i-au transmis aceasta "boala" genetica, ea fiind fiica actorului si profesorului universitar Vasile Cojocaru.
Se pare ca fluxul marii atrage actoria, o scalda in valurile ei si o trimite ca mostenire din familie in familie, asa cum s-a intamplat si in casa celui mai mare actor dobrogean, Vasile Cojocaru, care si-a lasat talentul sa bucure mii de oameni si sa pregateasca alte mii de studenti de pe malul Marii Negre.
Pe parcursul conversatiei am descoperit la Arina aceeasi atractie pentru scena, aceeasi tehnica de construire a personajului, toate acestea fiind facute cu un adevarat talent si o delicatete deosebita, ca cea intalnita in jocul minunatului actor, Vasile Cojocaru.
Am intalnit in aceasta poveste a interviului premizele unuei actrite de succes, gandurile unei persoane talentate care spune: " Iubesc ceea ce fac".

Mircea Tudosa: Arina, care a fost resortul interior care te-a indrumat spre teatru si spre arta in general?

Arina Cojocaru: Hai sa iti raspund cu o scurta poveste. Pe 18 Octombrie 1989, la Spitalul Judetean Constanta, un actor si o balerina deveneau proaspeti parinti ai unei fetite pe nume Arina, careia i-au transmis o "boala" genetica numita iubirea pentru arta. Cred ca a avut o mare influenta asupra mea faptul ca ambii mei parinti au fost oameni de teatru si ca pentru mine teatrul, ca si institutie, ca si cladire, ca si sentiment, mi-a fost o a doua casa. Am crescut in locul in care acum imi doresc sa-mi petrec intreaga viata. Ceva mai tarziu, cand am mai crescut si am inceput sa constientizez ceva mai bine ce se intampla in jurul meu, mi-am dat seama ca teatrul pentru mine nu este numai un loc in care ma jucam dupa scoala. A devenit o pasiune...nu cred ca am ales eu teatrul...cred ca teatrul m-a ales pe mine. Chiar si acum cand scriu despre asta am asa...un fel de „fluture in stomac" pentru ca nu poti spune mereu in cuvinte ce este o pasiune.

M T: Cand ai decis sa dai la facultatea de teatru si de ce?

A C: Povestea cu facultatea a fost tare amuzanta. Ambii mei parinti m-au sfatuit asa "fata mea, fa-te orice inafara de artista" (haha). In clasa a 9-a vroiam sa dau la turism dar eram in trupa de teatru a liceului. In clasa a 10-a vroiam sa dau la relatii cu publicul dar continuam sa ma bag in orice proiect spunea arta. In clasa a 11-a am avut o discutie cu tata in care am incercat sa ii dau de inteles ca parca ma atrage teatrul si am ajuns la concluzia „mai vedem noi pana atunci", el gandind poate ca o sa aleg un alt drum mai putin costisitor emotional decat cel pe care l-a urmat el. Ca urmare, dadeam in continuare la orice in afara de teatru dar imi faceam un repertoriu de texte pentru admitere. La sfarsitul liceului am stiut cu totii ce facultate urma sa ma aiba ca si candidata. De ce? Pentru ca ma indragostisem iremediabil de scena.

M T: Cum iti construiesti un personaj? Ce tehinca iti place mai mult?

A C: Pentru mine conteaza foarte mult sa pot sa ajung la acea „mobilare" interioara de care ti se tot repeta in facultate. Poate pentru unii se numeste bataie de cap, dar mie imi place sa fac biografia personajului. Devine mai usor pentru actor sa inteleaga cine este si ce are de facut odata ce stie de unde vine, ce s-a intamplat cu personajul lui pana acum si eventual sa-si imagineze si ce se va intampla dupa. E ca si cum ai cunoaste o persoana noua cu care vrei sa te imprietenesti si vrei sa afli cat mai multe despre ea. Dupa aceea e mai lejer sa il lasi sa se manifeste prin tine, pentru ca la fel ca intr-o prietenie se dezvolta o legatura de incredere intre personaj si actor.

M T: Iti place ceea ce faci?

A C: Daca imi place? Iubesc ceea ce fac. Cred ca tot ce alegem in viata trebuie facut cu dragoste. E ingredientul secret al succesului, si zic secret pentru ca desi toti il stiu, putini il folosesc.

Mircea Tudosa